luni, 7 ianuarie 2013

Te iubesc...in felul meu



EL:  dar ai nevoie de mine?
…sau te simti bine stiind ca sunt langa tine?
Anca Piaskovski: Intotdeauna
Chiar si cand nu am nevoie , vreau sa te stiu langa mine
EL:  sunt si o sa fiu..intodeauna..intr.un fel sau altul, chiar daca nu o sa pot sa ti.o arat intotdeauna
 Anca Piaskovski ma inclin cu respect. Stii ca te iubesc…
 EL: in felul tau:)
 
In felul meu…pentru ca  nu vreau sa iubesc cum o fac oamenii. Nu ti-am zis…de fapt mie mi-e teama ca nu o sa iubesc vreodata asa. Si nici nu cred ca am iubit vreodata.  Nu mi-e teama ca voi muri intr-o buna zi. Mi-e teama ca o sa mor si nu o sa iubesc asa cum vreau sa iubesc… fara “te iubesc-uri”, fara hartii impopotonate cu semnaturi, fara gelozii sufocante, fara gandul clipei ce va sa vina si mai presus de toate, fara clisee. Stii filmele alea ce abunda in declaratii siropoase, drame si inimioare? Eh!-imi fac rau, dragul meu.  Ne despart mii de kilometri si doar mie mi se pare ca avem o relatie perfecta, pentru ca oameniiiii….La naiba cu oamenii! Adu-mi un buchet cu scaieti cand ne vedem! O sa te iubesc mai mult. In felul meu…dar cum nu te-a  iubit nimeni!

La distanta de-un click



    WordPress, Hi5, Twiter, Facebook, YouTube, PornTube, Wikipedia, Blogger, DeviantArt...Traim in secolul vitezei  intoxicati cu sulfuri informationale la un click distanta. Ne traim existenta intre check-in-uri si clisee imprumutate dupa forma gandului. Si ne  curg gandurile astea asa  peste ochi pana orbim de atata frumusete virtuala. Intre doua pagini  www avem timp sa mergem pana la magazinul din colt cu masina, sa cumparam ceva semipreparat si sa ne intoarcem in fata monitorului, dupa ce am apasat doua butoane la robotul din bucatarie. Robot! Robot! Robot! Pana si fonetica lui ma duce cu gandul la imaginea unui cavou din otel zgariat pe din-nauntru de unghiile frustrarilor. Imi aprind o tigara in graba. Shit! De ce in graba? Ma cert. Ma opresc. Si mai trag o data. Incet! Imi savurez dependenta  psihica pana la chistoc, pana am  imaginea mentala  a plamanilor mei fericiti in mocirla. Si iar ma cert!   In secunda urmatoare ma trezesc brusc cu o alergie la… beton si o nevoie imperativa de a imbratisa un copac.
    Intre timp m-am ales cu un …blog.