Un blog despre aripi si alte psihoze
luni, 14 ianuarie 2013
luni, 7 ianuarie 2013
Te iubesc...in felul meu
EL: dar ai nevoie de mine?
…sau te simti bine stiind ca sunt langa tine?
Anca Piaskovski: Intotdeauna
Chiar si cand nu am nevoie , vreau sa te stiu langa mine
EL: sunt si o sa fiu..intodeauna..intr.un fel sau
altul, chiar daca nu o sa pot sa ti.o arat intotdeauna
Anca
Piaskovski ma inclin cu respect. Stii ca te iubesc…
EL: in felul tau:)
In felul meu…pentru ca nu vreau sa iubesc cum o fac oamenii. Nu ti-am
zis…de fapt mie mi-e teama ca nu o sa iubesc vreodata asa. Si nici nu cred ca
am iubit vreodata. Nu mi-e teama ca voi
muri intr-o buna zi. Mi-e teama ca o sa mor si nu o sa iubesc asa cum vreau sa
iubesc… fara “te iubesc-uri”, fara hartii impopotonate cu semnaturi, fara
gelozii sufocante, fara gandul clipei ce va sa vina si mai presus de toate,
fara clisee. Stii filmele alea ce abunda in declaratii siropoase, drame si
inimioare? Eh!-imi fac rau, dragul meu. Ne
despart mii de kilometri si doar mie mi se pare ca avem o relatie perfecta,
pentru ca oameniiiii….La naiba cu oamenii! Adu-mi un buchet cu scaieti cand ne
vedem! O sa te iubesc mai mult. In felul meu…dar cum nu te-a iubit nimeni!
La distanta de-un click
WordPress, Hi5,
Twiter, Facebook, YouTube, PornTube, Wikipedia, Blogger, DeviantArt...Traim in
secolul vitezei intoxicati cu sulfuri informationale la un click
distanta. Ne traim existenta intre check-in-uri si clisee imprumutate dupa
forma gandului. Si ne curg gandurile astea asa peste ochi pana
orbim de atata frumusete virtuala. Intre doua pagini www avem timp sa mergem pana la magazinul din
colt cu masina, sa cumparam ceva semipreparat si sa ne intoarcem in fata
monitorului, dupa ce am apasat doua butoane la robotul din bucatarie. Robot!
Robot! Robot! Pana si fonetica lui ma duce cu gandul la imaginea unui cavou din
otel zgariat pe din-nauntru de unghiile frustrarilor. Imi aprind o tigara in
graba. Shit! De ce in graba? Ma cert. Ma opresc. Si mai trag o data. Incet! Imi
savurez dependenta psihica pana la chistoc,
pana am imaginea mentala a plamanilor mei fericiti in mocirla. Si iar
ma cert! In secunda urmatoare ma trezesc brusc cu o
alergie la… beton si o nevoie imperativa de a imbratisa un copac.
Intre timp m-am ales cu un …blog.
Intre timp m-am ales cu un …blog.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)